„Sper ca acest spectacol să provoace bucurie pentru 3 tipuri de oameni (cel puțin): pentru depresivi, pentru agnostici, pentru senini.

E un pretext de a ne gândi la moarte cu mijloacele impuse de Covid. Adică mai cu detașare, mai cu înțelepciune, mai cu umor, mai cu umor, mai cu umor...

Spectacolul acesta trebuie să ne semnaleze că vom trăi oricum atât cât ne e dat să trăim. Dar până atunci e preferabil să ne vedem de viață și să nu ne lăsăm pradă ipohondriilor și balaurilor impuși de alții, ca de pildă Media, Facebook și alte mijloace de dezinformare.

Să nu uităm că avem doar o viață, deci să profităm și să ne bucurăm de ea.

Știu că a mai fost o pandemie psihică la atingerea anului 1000. Oamenii vindeau tot, făceau orgii, se dedau la tot ce era imoral și ilegal. Și după ce au supraviețuit trecerii de anul 1000, unora li s-a făcut rușine.

Textul lui Luigi Lunari (în original Trei pe un balansoar) s-a potrivit foarte bine cu situația pe care o trăim acum. Textul inițial era doar o comedie nevinovată, foarte italienească, dar și foarte românească, dacă e să mă întrebați pe mine, la care am adăugat prăpăstoșenia noastră genetică, care ne face atât de unici, pendulând între Caragiale și Ionesco.

Sper să ne bucurăm împreună, din doi în doi metri, ca și cum ne-am îmbrățișa de bucurie.”

 TEODOR CORBAN