„Sper ca acest spectacol să provoace bucurie pentru 3 tipuri de oameni (cel puÈ›in): pentru depresivi, pentru agnostici, pentru senini.

E un pretext de a ne gândi la moarte cu mijloacele impuse de Covid. Adică mai cu detaÈ™are, mai cu înÈ›elepciune, mai cu umor, mai cu umor, mai cu umor...

Spectacolul acesta trebuie să ne semnaleze că vom trăi oricum atât cât ne e dat să trăim. Dar până atunci e preferabil să ne vedem de viață È™i să nu ne lăsăm pradă ipohondriilor È™i balaurilor impuÈ™i de alÈ›ii, ca de pildă Media, Facebook È™i alte mijloace de dezinformare.

Să nu uităm că avem doar o viață, deci să profităm și să ne bucurăm de ea.

Știu că a mai fost o pandemie psihică la atingerea anului 1000. Oamenii vindeau tot, făceau orgii, se dedau la tot ce era imoral și ilegal. Și după ce au supraviețuit trecerii de anul 1000, unora li s-a făcut rușine.

Textul lui Luigi Lunari (în original Trei pe un balansoar) s-a potrivit foarte bine cu situaÈ›ia pe care o trăim acum. Textul iniÈ›ial era doar o comedie nevinovată, foarte italienească, dar È™i foarte românească, dacă e să mă întrebaÈ›i pe mine, la care am adăugat prăpăstoÈ™enia noastră genetică, care ne face atât de unici, pendulând între Caragiale È™i Ionesco.

Sper să ne bucurăm împreună, din doi în doi metri, ca È™i cum ne-am îmbrățiÈ™a de bucurie.”

 TEODOR CORBAN