Spune ceva, frate!
Pret Bilet:40 lei
Autor: Ion Sapdaru
Regie, coloană sonoră: Ion Sapdaru
Scenografie: Cătălin Târziu
Asistent regie: Francisc Bucur
Distribuție:
Dumitru Năstrușnicu
Doru Aftanasiu
Anne Marie Chertic
Fragmente muzicale: Gustav Mahler, Florin Bogardo
durata: 1h 30 min.
Nerecomandat persoanelor sub 16 ani.
Ion Sapdaru:
„Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere». Și tatăl le-a împărÈ›it averea.
Și, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o È›ară îndepărtată È™i a risipit averea, trăind în desfrânări. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare È™i el a început să ducă lipsă. S-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări È™i acesta l-a trimis să-i păzească porcii. Și dorea să-È™i sature pântecele din roÈ™covele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-È™i în fire, a zis: «CâÈ›i argaÈ›i ai tatălui meu sunt îndestulaÈ›i de pâine, iar eu pier aici de foame! Mă voi duce la tatăl meu È™i-i voi spune: Tată, am greÈ™it înaintea cerului È™i înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaÈ›ii tăi».
Și a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său È™i i s-a făcut milă. Alergând, a căzut pe grumazul lui È™i l-a sărutat. Și i-a zis fiul: Tată, am greÈ™it înaintea cerului È™i înaintea ta È™i nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Și a zis tatăl către slugile sale: AduceÈ›i degrabă haina lui cea dintâi È™i-l îmbrăcaÈ›i È™i daÈ›i inel în mâna lui È™i încălțăminte în picioarele lui; È™i aduceÈ›i viÈ›elul cel îngrășat È™i-l înjunghiaÈ›i È™i, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era È™i a înviat, pierdut era È™i s-a aflat. Și au început să se veselească…
Povestea noastră are doi fii rătăcitori. Unul, ca cel din Evanghelia lui Luca, a plecat în Italia să «înmulÈ›ească talanÈ›ii», iar al doilea s-a făcut actor. Fiecare din ei a trăit o viață tumultoasă… Și iată-i acum, în amurgul vieÈ›ii, întorcându-se la casa părintească, aducând cu ei experienÈ›e de viață, doldora de aventuri È™i păcate, nostalgii È™i regrete. (Re)bătătoresc cărări demult uitate spre sufletele lor, îÈ™i amintesc istorii hazoase din copilăria È™i adolescenÈ›a lor îndepărtată, îÈ™i fac confesiuni pe care trebuiau să È™i le facă acum mulÈ›i, mulÈ›i ani… Și mereu o invocă pe Mama, duhul blând al casei părăsite… La un moment dat, copleÈ™it de emoÈ›ii, unul din fraÈ›i face o confesiune. «Eu sunt la vârsta la care unele lucruri nu mai are rost să le fac. N-are rost să mai învăț o limbă, n-are rost să mai încerc o nouă iubire, n-are rost să mai conving pe cineva să facă ceva, n-are rost, n-are rost... O, fir-ar al dracu’ acest n-are rost . Sunt disperat... »
Spune ceva, frate! este o drama a întârzierilor în viață …”
.png){kind=logo}
