durata: 1h 50'

      Despre piesa Opt femei s-ar putea spune că e o piesă poliÈ›istă, deÈ™i niciun poliÈ›ist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deÈ™i ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune È™i că e o dramă, deÈ™i comportamentul personajelor, în situaÈ›ia tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacÈ›ii È™i accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actriÈ›e, căci, actriÈ›ele, se È™tie, sunt extrem de avide să joace, oricând È™i oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, "actriÈ›a" fiind un concept necunoscut È™i o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariÈ›ii majore È™i continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte È™i personaje feminine are toate È™ansele să devina celebru È™i foarte solicitat. Succesul de public È™i frecvenÈ›a montărilor acestei piese nu sunt, aÈ™adar, inexplicabile.

    Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunÈ›are a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de "feminitate" cântate de poeÈ›i.Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însuÈ™irilor atribuite, în mod tradiÈ›ional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu È™i de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă È™i fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, È™i sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să  se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu "altora"...    

Irina Popescu-Boieru