după Vladimir Nabokov

regia, traducerea, dramatizarea și coloana sonoră: Ion Sapdaru

scenografia: Alina Dincă Pușcașu

asistenți regie: Francisc Bucur, Radu Mihoc

distribuția:

Adrian Marele

Dumitru Năstrușnicu

Radu Ghilaș

Daniel Busuioc

Irina Răduțu Codreanu

Sorin Cimbru

Dumitru Florescu

Iuliana Budeanu

Anne Marie Chertic

Francisc Bucur

Radu Mihoc

Durata: 1h 30'

 „Romanul Invitație la eșafod este cea mai criptată și alegorică operă a lui Vladimir Nabokov din anii ‘30.  Cu această capodoperă Nabokov își ia rămas bun de la limba rusă, după acest roman își va scrie restul operei doar în engleză. Romanul include imagini cu amintiri care trec prin fața ochilor minții eroului Cincinnatus C. Acest om este condamnat la moarte și își petrece ultimele sale zile într-un penitenciar bizar unde își  scrie  jurnalul, de fapt, textul romanului  propriu-zis .

Problema abordata în roman nu este nouă, dar Invitație la eșafod s-a dovedit  a fi o carte profetică, anticipând evenimentele  istorice cele mai teribile ale secolului trecut. Prin urmare, putem spune  că romanul  lui Nabokov e un avertisment cu privire la viitor și un semnal de alarmă  împotriva regimurilor totalitare.

Cincinnatus  este incontestabil talentat. Lucru confirmat, în primul rând, de jurnalul său. Se pare ca acest procedeu  literar de roman în roman e o soluție literară de mare impact. Tema principală a romanului lui Cincinnatus  ar fi dorința artistului de a transforma urâțenia lumii în frumusețe. Una din temele de căpătâi ale marelui F. M. Dostoievski . 

Când a fost publicat romanul, mulți cititori care sunt obișnuiți să actualizeze au perceput Invitație la eșafod ca pe o reacție la anumite evenimente politice din Rusia și Germania din perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Nabokov a susținut însă, insistent, în fața contemporanilor, că raportarea romanului la situația politică din acea epocă din Rusia și Germania, este greșită. 

Au trecut ceva ani de când traducerea și dramatizarea Invitației la eșafod au așteptat  cuminți într-un sertar împlinirea, adică spectacolul. Am revenit de câteva ori la text, am încercat să conving câțiva oameni și iată, au trecut 12 ani. In sfârșit, piesa s-a făcut. 

Cincinnatus, eroul piesei noastre, este vărul lui Hamlet, fratele cneazului Mîșkin și nepotul lui Don Quijote de la Mancha.

Aidoma marilor ,,rude literare”, CincinNatus trăiește într-o lume a trivialității care capătă dimensiuni totalitare, o societate înarmată cu instrumente de tortură rafinate, dotată cu o mașinărie represivă de o cruzime ieșită din comun. Universul bizar în care este nevoit să-și trăiască viața Cincinnatus amintește de romanele lui Kafka, unde omul se zbate într-o societate grotescă alcatuită din indivizi ale căror reguli sunt inexplicabile iar descifrarea acestora e condamnată la insucces. Nabokov creează o lume terifiantă în care raționamentele de orice natură sunt date peste cap. In această societate ,,cel normal este nebun, iar cel nebun este normal”. 

Acest roman, după părerea multor critici radicali, nu este o satiră a unei societăți alienate, ci este mai curând ,,un scuipat scârbit al scriitorului în fața lumii contemporane”. Astfel, prin Invitație la eșafod, Nabokov anunță falimentul moral și etic al civilizației moderne.”

Ion Sapdaru

Iași, februarie 2017