Acum râde printre lacrimi veselul Alecsandri
Pret Bilet:60 lei, 50 lei (lojă), 40 lei, 32 lei
spectacol în proiectul „Alecsandri 200”
scenariu bazat pe piese și scrieri despre teatru de Vasile Alecsandri
Regia și scenariul: Irina Popescu - Boieru
Scenografia: Rodica Arghir
Muzica: Alexandru Flechtenmacher
Acompaniament, prelucrări și pregătire muzicală: Diana Roman
Coregrafie: Oana Sandu
Distribuția:
Doina Deleanu, Adi Carauleanu, Petronela Grigorescu, Oana Sandu, Diana Chirilă, Livia Iorga, IonuÈ› Cornilă, Haruna Condurache, Diana Roman, Radu Homiceanu, Catinca Tudose, Doru Aftanasiu, Cosmin Maxim, Mălina Lazăr, Constantin Avădanei, Dumitru Georgescu, BrânduÈ™a AciobăniÈ›ei, Horia VeriveÈ™, Daniel Busuioc
Irina Popescu-Boieru, regizorul spectacolului: „Dacă cineva mi-ar adresa astăzi cunoscuta întrebare-parafrază «Mai este Alecsandri contemporanul nostru?», răspunsul meu, contrar multor aÈ™teptări È™i multor reacÈ›ii - cliÈ™eu, ar fi «Nu, nu mai este.» Chiar dacă anumite tipologii ale dramaturgiei sale continuă să dăinuie, chiar dacă multe dintre textele lui se pretează actualizărilor È™i reinterpretărilor mai mult sau mai puÈ›in forÈ›ate, opera sa dramatică rămâne una preponderent È™i incontestabil muzeală. Piesele, personajele È™i temele sale au adesea farmecul desuet al costumelor de carnaval, descoperite într-o ladă din podul casei bunicilor, parfumul demodat, dar seducător al cutiei de săpunuri franÈ›uzeÈ™ti, păstrată cu evlavie ani în È™ir, cu toate că nu mai conÈ›ine de multă vreme nimic, decât amintirea băilor de altădată. Lumea lui Alecsandri e învăluită într-o naivitate pe care epoca actuală a pierdut-o, moravurile descrise È™i sancÈ›ionate sunt, în cele mai multe cazuri, depășite de multă vreme, noutățile «de ultima modă» din piesele sale sunt acum subiecte de istorie veche, principiile enunÈ›ate sunt de multă vreme revizuite È™i actualizate.Și totuÈ™i opera lui Alecsandri continuă să suscite interesul publicului, spectatorii renunță pentru o seară la un show tv pentru a se întâlni la teatru cu ChiriÈ›a, ori la un serial poliÈ›ist de ultimă oră pentru a se amuza cu Cânticelele comice ale Bardului. Să fie oare fiindcă în universul acestui prodigios autor dramatic, dar È™i teoretician, dar mai ales poet, cele mai violente întâmplări sunt învăluite într-un abur de poezie È™i romantism? Să fie, poate, fiindcă înfruntările È™i cruzimile personajelor sale poartă amprenta unei elegante È™i a unei moralități uitate, chiar È™i în cele mai comice situaÈ›ii? Sigur este că spectatorii contemporani, în număr mare, nu ocolesc, ci dimpotrivă, îÈ™i doresc spectacole cu piese de Vasile Alecsandri. Poate fiindcă È™tiu că nu se vor întoarce de la spectacol È™i mai cutremuraÈ›i, È™i mai copleÈ™iÈ›i, È™i mai înspăimântaÈ›i de urâciunea lumii în care trăim, ci, mai degrabă, atinÈ™i de speranță. Poate fiindcă au prilejul de a învăța despre istoria moravurilor È™i năravurilor unei anumite perioade pe altă cale decât cea a unei lecÈ›ii seci de istorie, râzând È™i relaxându-se. Sau poate fiindcă, aidoma rochiilor vechi din dulapul bunicii, aromate deopotrivă cu parfum È™i naftalină, cu levanÈ›ică È™i mucegai, piesele sale retrezesc ceva din universul nostalgic al copilăriei, ceva ignorat È™i totuÈ™i permanent, o anume persistență a ingenuității, la care niciun om normal nu se încumetă să renunÈ›e cu totul.”
.png){kind=logo}
