scenariu teatral de Ovidiu Lazăr după Cânticele de Vasile Alecsandri
un spectacol de Ovidiu Lazăr
Distribuția:
Tatiana Ionesi
Georgeta Burdujan
Mălina Lazăr
Oana Sandu
Horia VeriveÈ™
Ionuț Cornilă
Dumitru Georgescu
Radu Homiceanu
Diana Roman
Alexandru Horga
Aranjament muzical: Diana Roman
Mișcare scenică: Oana Sandu
Foto: Bogdan Artene
„ALECSANDRI ESTE CONTEMPORANUL NOSTRU...
...măcar pentru că a fost primul dramaturg român care a scris monologuri (aÈ™a-numitele cânticele comice) care, structurate pe o idee de spectacol viabilă, pot naÈ™te un teatru modular (cum bine îl definea Matei ViÈ™niec) ;
...pentru că a creat tipologii umane perfect valabile È™i astăzi , înscriindu-le într-un românism a cărui expansiune va duce la Caragiale, la Eugen Ionescu , la Teodor Mazilu...
...pentru că a transformat vodevilul în satiră È™i satira în fapt de viață ,,fotografiat” la nivelul unei clipe cu mare putere de semnificaÈ›ie.
Alecsandri e realist și absurd, viu și magic.
Dacă eliberezi cânticelele comice de regionalisme È™i de arhaisme , È™i dacă le aduci în limba română actuală , vei avea surpriza de a crede că au fost scrise acum-aici-astăzi . ( Trebuie să recunoaÈ™tem , în context , că sunt dramaturgi ,, clasici” care nu rezistă actualizării lexicale.)
Comediile sale, mici È™i / sau mari , abundă de franÈ›uzisme , de turcisme , de grecisme care, în zilele noastre , nu mai au percutanÈ›a ironică de atunci , căci zilele noastre sunt pline de anglisme È™i de americanisme. De aceea ,,ALECSANDRI’ S GARDEN ” , un barbarism necesar , pios È™i protocronic, ca titlu de spectacol care nu se referă la locul tehnic de desfășurare a reprezentaÈ›iei , ci la o grădină imaginară, ca o arcă bântuind prin timp È™i prin timpuri, unde nu sunt nici plante, nici animale, ci doar vietăți care seamănă cu oamenii ... oameni care, într-un mod bizar, ne par teribil de cunoscuÈ›i.
«Prin Alecsandri, teatrul românesc s-a născut firesc, s-a născut pe scenă È™i pentru scenă, s-a născut pentru a fi întrupat de actori È™i pentru a fi văzut» - scria în admirabilul È™i perenul studiu ALECSANDRI ȘI DUBLUL SÄ‚U prietenul È™i unicul om de Teatru Mircea GhiÈ›ulescu.
AÈ™a se face că, mizând îndârjit pe forÈ›a È™i pe curajul actorilor, am construit un spectacol cu «noduri È™i semne», percutant È™i intens, capabil să transforme reprezentaÈ›ia într-o întâmplare de neuitat.
Construit la două sute de ani de la nașterea lui Alecsandri, acest spectacol nu este nici omagiu, nici serbare, nici restituire, nici demonstrație...
E doar un spectacol născut din harul È™i din energiile unei echipe care crede în Teatru ca formă de viață È™i de vieÈ›uire. O echipă care m-a ajutat să fiu eu însumi ca om de Teatru È™i să exprim scenic ce cred despre Alecsandri È™i despre o parte a lumii în care trăim.
O echipă căreia îi mulÈ›umesc cu tot ce sunt acum - aici – astăzi .” (Ovidiu Lazăr)