noutati

Teatrul din Belarus: Nu vom mai fi niciodată la fel#1

Teatrul din Belarus: Nu vom mai fi niciodată la fel

 
„Lunga istorie a Teatrului Național din Iași ne-a învățat, ca instituție, să păstrăm rezerva asupra tuturor manifestărilor de partizanat politic. Știm că indiferent de opiniile politice, ceea ce unește slujitorii teatrului și publicul este spectacolul de pe scenă, oricum ar fi scena sau relațiile teatrale ale participanților la ea. Opiniile, gesturile, actele pot fi discutabile, în măsura în care nu îngrădesc libertatea  liberei exprimări și nu înăbușă libertatea artistică creatoare.
Ceea ce se întâmplă la Teatrul Național din Belarus, în celelalte teatre din acea țară, ne determină să reacționăm!  Când colegii noștri sunt alungați din casa lor pentru că s-au exprimat pentru libertate, rezerva noastră nu mai e posibilă!” 
Cristian Hadji-Culea
 

Andrei Kureichik, dramaturg și scenarist belarus:
„Pe 19 august, un grup de mascați musculoși, rași în cap, au intrat în Teatrul Național Janka Kupala, primul teatru dramatic din Belarus. În Belarus, astfel de oameni se numesc tikhari - adică agenți KGB deghizați în  civili. Au preluat controlul Teatrului Național, interzicând accesul oricărei persoane. Actorii au fost alungați din cabinele lor, nici măcar nu li s-a permis să își ia lucrurile personale.

Chiar înainte de acest eveniment, întreaga trupă a teatrului, condusă de regizorul Pavel Latushko, și-a exprimat sprijinul pentru meetingul protestatarilor din Minsk. Protestele au început în Bielorusia pe 9 august, când s-a dezvăluit că Alexander Lukashenko, un dictator vreme de 26 de ani (a preluat puterea în 1994), a măsluit alegerile prezidențiale. Aceasta lucru a devenit cunoscut datorită comisiilor electorale  curajoase și observatorilor care au reușit să filmeze încălcările și să facă o numărătoare paralelă de voturi. Pentru a stopa răspândirea acestor informații, Lukashenko a suspendat internetul  timp de trei zile. Într-o perioadă de 72 de ore, o țară europeană din secolul XXI nu numai că nu a putut accesa site-uri web și portaluri de știri, dar chiar și serviciul de e-mail și terminalele bancare nu au funcționat. Am fost cufundați în întuneric.

În aceste trei zile, poliția lui Lukașenko a arestat peste 7.000 de oameni. Mulți au fost smulși de pe stradă fără niciun motiv aparent. Poliția nu a respectat nicio regulă sau reglementare. Aproape toți cei reținuți au fost supuși unor torturi și suferințe de neconceput. Optzeci și unu dintre protestatari sunt dispăruți. Cel mai probabil, în cele din urmă, vor fi puși pe lista celor cinci demonstranți declarați morți la numărătoarea oficială. Filmările din timpul acestor evenimente îngrozitoare  au făcut înconjurul lumii.

Teatrele din Belarus, aproape toate deținute de stat încă din perioada sovietică, au rămas oficial în afara politicii timp de 26 de ani. Toți cei care ocupau funcții de conducere erau numiți de Ministerul Culturii și orice activitate politică a angajaților era aspru pedepsită. Doar teatrele independente, precum Teatrul Independent Belarus, Teatrul Che  și Teatrul de Artă Contemporană, precum și actori independenți, dramaturgi, regizori, compozitori și scenografi își puteau permite să se exprime deschis.

Se pare însă că în acest august, chiar și teatrele de stat din Belarus s-au trezit. Peste 20 de teatre de stat au înregistrat mesaje video ale trupelor care solicită alegeri corecte și condamnă violența pe străzile orașelor din Belarus. Actorii, regizorii, artiștii și tehnicienii au protestat alături de muncitori, studenți, oameni de afaceri și politicieni.

Directorul Teatrului Mogilyov, Vladimir Petrovici, a fost arestat nu departe de teatrul său. Ca și alții, a fost bătut cu sălbăticie. El a postat un videoclip pe YouTube despre procesul său. Martorii au fost polițiști pe care nu i-a întâlnit niciodată în viața sa (a fost arestat de alte persoane). L-au acuzat că ar fi înjururat și că s-a opus arestării, și au confundat locul și ora reținerii, pentru că, desigur, nu aveau nicio legătură cu arestarea reală. Judecătorul nu i-a oferit lui Petrovici posibilitatea de a se justifica sau de a-și aduce propriii martori. A fost găsit vinovat și condamnat la câteva zile de închisoare.


Pavel Latushko, fost ministru al Culturii și ambasador al Belarusului în Franța și Italia, a ocupat funcția de director general al Teatrului Janka Kupala în ultimii trei ani. A fost o lovitură neașteptată când a sprijinit furia protestatarilor. Niciun funcționar public de rang atât de înalt nu s-a opus vreodată regimul lui Lukashenko. A doua zi, Latushko a fost concediat și întreaga trupă a teatrului, aproximativ 70 de actori de excepție din Belarus, s-au întâlnit și au ales să plece cu el. Trebuie menționat că în perioada sovietică, Teatrul Janka Kupala a fost incredibil de faimos în fosta Uniune Sovietică, datorită școlii sale unice de actorie. Actorii celebri Stefania Stanyuta, Zinaida Bravarska, Gennady Ovsyannikov, Gennady Garbuk, Sergei Tarasov și mulți alții au fost mari vedete ale teatrului și cinematografului sovietic. Datorită lor, Teatrul Janka Kupala a primit numeroase premii importante, oferite de stat. În lupta împotriva guvernului, această trupă extraordinară a pășit pe un teritoriu necunoscut. 
Nu mai pot asculta țipetele de durere ale manifestanților bătuți pe străzi, a spus actorul Mikhail Zui la acest meeting. Actorii și regizorii nu mai doresc să se teamă sau să asculte minciunile oficialilor. Ei nu mai pot face artă când sunt lipsiți de libertate. Trebuie spus că atitudinea teatrelor din Belarus față de dictatura lui Lukashenko nu a fost niciodată de susținere. Da, mulți oameni au rămas tăcuți, dar spectacolele în sine, prin mesaj, au subminat ideologia lui Lukashenko. La Janka Kupala, Nikolai Pinigin a pus în scenă „Spânzuratul” de Martin McDonagh, în singura țară europeană care practică pedeapsa cu moartea; a fost montat „Revizorul” lui Nikolai Gogol, ca satiră a țării în perioada post-sovietică; și „The Gentry of Pinsk”, o dramă clasică de Vintsent Dunin-Martsinkevich, a explorat distrugerea identității naționale. 
Art Corporation a adus contribuții majore la lupta pentru libertate în teatrul din Belarus. Nu numai că a lansat Teart, primul forum internațional de teatru din Belarus - datorită căreia belarusii au aflat despre regizori străini precum Kirill Serebrennikov, Eimuntas Nekrošius, Timofei Kulyabin, Alvis Hermanis, Grzegorz Jarzyna și mulți alții - dar au adus în repertoriu dramaturgie modernă din Belarus și din întreaga lume, permițând avangardei teatrale bieloruse să atingă noi culmi. Întâmplător, sponsorul principal al acestor evenimente a fost Belgazprombank (Belarus Gas Industry Bank), al cărui președinte a fost Viktor Babariko. Acesta este omul care, la recentele alegeri, a fost primul care l-a contestat pe Lukashenko, care la rândul său l-a trimis la închisoare. Rămâne în închisoare până în zilele noastre, iar destinul festivalului și al teatrului rămâne nesigur. Bloggerul Sergei Tikhanovsky este o altă victimă a opresiunii. Blogul său a dezvăluit diferența dintre propaganda oficială și realitate. De asemenea, el a planificat să candideze împotriva lui Lukașenko, dar a fost arestat în ziua în care a dus documentele sale de candidatură la Comisia Electorală Centrală. În mod neașteptat, locul său a fost luat de soția sa Svetlana Tikhanovskaya, o femeie modestă, calmă, care nu a fost niciodată implicată în politică. Ea este cea care a reușit să unească majoritatea absolută a belarușilor din jurul ei. Această poveste este demnă de un scenariu de teatru sau film: o soție care, din dragoste pentru soțul ei încarcerat, acceptă să devină candidat la președinție în Belarus, provocând un dictator sângeros și nemilos. Nu a cedat atunci când au amenințat că-I vor lua copiii, nu a cedat când au fost arestați aproape toți tovarășii ei de luptă, nu a abandonat când, după șapte ore de intimidare de către forțelor de securitate, a fost luată și expulzată din țară, peste granița lituaniană. Chiar din Lituania, ea a spus cu fermitate că majoritatea oamenilor au votat împotriva lui Lukashenko și este pregătită să fie liderul național, persoana care va conduce țara la noile alegeri.
Deocamdată, însă, istoria continuă să fie scrisă în fața ochilor noștri. Micile teatre, trupe de păpuși și marionete, ansambluri și societăți filarmonice s-au alăturat principalelor teatre ale țării în lupta comună. Ceea ce au făcut anterior în mod metaforic, hiperbolic și imagistic, poate fispus liber acum, cu propriile voci. Ideile pe care trebuiau să le transmită odată publicului, în limbajul figurativ și poetic al teatrului, pot lua acum forma jurnalismului. Oamenii și-au depășit frica. Oamenii și-au dat seama că au drepturi. Oamenilor le place să spună adevărul.

În ciuda milioanelor pașnice de demonstranți care au manifestat în fiecare zi, dictatorul a declarat că va rămâne în funcție până la sfârșit. Are un prieten, până la urmă, care este gata să-l susțină: Vladimir Putin. Știm că lui Putin îi place să sprijine dictatorii care pierd alegerile, apoi își reprimă adversarii. Datorită lui Putin, Maduro în Venezuela și Assad în Siria sunt încă la putere, provocând suferințe incredibile oamenilor lor. Este posibil ca lupta împotriva lui Lukașenko să fie una de lungă durată.

Pentru a împiedica autoritățile să declanșeze războiul civil, intelectualii din Belarus au creat un Consiliu de coordonare. A inclus figuri importante ale culturii și artei, printre care și laureatul Nobel în literatură, Svetlana Alexievich, artistul Vladimir Tsesler, regizorul de teatru Yury Khashchevatsky, Pavel Latushko, directorul delegat al Teatrului Janka Kupala și pestee 40 de savanți, avocați, jurnaliști, economiști, istorici, politologi și sindicaliști. Sunt onorat să fac parte din acest excepțional grup.

Este datoria noastră ca, noi, oamenii de cultură, artă, politică, economie și știință, să formăm un Belarus Belarus liber, pe ruinele dictaturii lui Lukashenko, la fel cum au făcut marii părinți fondatori ai Statelor Unite la Primul Congres continental, în 1774.

Lukashenko a inițiat un dosar penal împotriva membrilor Consiliului de coordonare în temeiul articolului „Securizarea puterii de stat”, iar astăzi, forțele sale au arestat doi membri ai consiliului –zicțnd că sunt dramaturgii care au organizat alegeri și scriitori și jurnaliști care au ucis și torturat manifestanți. Acesta poate fi ultimul articol pe care îl scriu ca om liber. Dar nu ne este frică. Și nu ne vom opri. Căci în spatele nostru stau milioane de belaruși care vor libertatea.

Belarus nu va mai fi niciodată la fel. Teatrul din Belarus nu va mai fi  niciodată același. Aceasta înseamnă că spectatorii din întreaga lume vor descoperi în curând noi povești uimitoare Belarus, în piese care vor fi scrise și în  producții care urmează să fie montate.”


Andrei Kureichik este dramaturg și scenarist belarus. A participat activ la protestele actuale de la Minsk și este membru al Consiliului de coordonare, al cărui obiectiv este de a aduce alegeri libere în Belarus.
Articol apărut în American Theatre

Newsletter

Reteaua Marea Neagra
  • PARTENER OFICIAL


  • ImpactFM
  • Leviathan

© Teatrul National Iasi - 2012 Toate drepturile rezervate.