stagiunea

Balamucul vesel#1

Balamucul vesel

 de S.T.Burke

Spectacol al Teatrului Național „Mihai Eminescu” Chișinău, în cadrul turneului „Teatru românesc la București, Iași și Chișinău”

Regie și scenografie: Petru Hadârcă

Costume: Victoria Moldovanu

Aranjament muzical: Serghei Racenco, Vadim Buinovschi

Proiecţie video: Ian Onică

Distribuție:

Alexandru Pleșca, Ana Tkacenko, Anatol Durbală, Angela Ciobanu, Anișoara Bunescu, Cornelia Maros-Suveică, Dina Cocea,  Doriana Zubcu-Marginean, Draga-Dumitrița Drumi, Ghenadie Gâlcă, Igor Babiac, Ion Mocanu, Iurie Focșa, Iurie Negoiță,  Mihaela Damian, Mihaela Strâmbeanu, Mihai Zubcu, Nicolae Darie, Nicu Suveică, Petru Oistric, Silvia Luca, Valentin Zorilă, Tinka Mardari, Dan Melnic

 

Durata: 2 ore cu pauză


Undeva, într-o cetate  aflată de veacuri în calea răutăților, coajă de nucă săltată de valuri, se întâmplă lucruri ciudate și aparent fără sens: viața părea cenușie, mahmură, lipsită de minuni, majoritatea locuitorilor împăcându-se cu o asemenea stare de lucruri.

Și atunci, pe Conducătorul Revoltei Permanente, visându-se  veșnic imuabil, înconjurat de un stol gălăgios de consilieri și gardieni, îl trăsnește ideea că pentru a câștiga și mai mult iubirea maselor, e nevoie de mister, de un Erou sacrificabil… 

Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă tontoroiu. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea ”nobilă” distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul… 

Valori eterne, precepte și noțiuni sacre metamorfozează, ca în arena circului diamantele din cutia iluzionistului, în  minciuni, amăgiri, deșertăciuni. Mizând pe arhetipuri proiectate in contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți - a câta oară?!- de potentații vremii. În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele.

S.T.Burke: „Am văzut farsa cu ochii mei. Apoi m-am apucat s-o rescriu din memorie. Când reproduceam această hărmălaie de replici, nu mă gândeam că fac teatru. Și la ce bun, odată ce farsa fusese jucată deja? Voiam doar să mă despart elegant de niște divinități hazlii cu care mi-am populat, naiv și imprudent, o bună parte din viață”.

 

Premiera spectacolului  Balamucul vesel deschide suita evenimentelor consacrate Centenarului Unirii și se va juca în prima lună a lui 2018 pe scenele Teatrelor Naționale de la Chișinău, Iași și București.

 Petru Hadârcă, regizorul spectacolului, Director General al TNME: „Noi suntem manipulați de-a lungul anilor, de-a lungul istoriei, de fiecare dată ni s-au spălat creierii, apoi am avut de suferit. De fiecare dată încercăm să tragem învățăminte și niciodată nu învățăm”. 

Silvia Luca, actriță: „E și comedie, e și tragedie, e multă mișcare, dans, o lucrare foarte dinamică cu foarte multă informație. E realitate noastră, e și o farsă prin care am trecut cu toții”. 

Ion Mocanu, actor: „Sunt unul din personajele acestei piese, pentru că am participat la toate evenimentele, nu dormeam nopțile, stăteam acolo în Piață, în orășelul libertății, iar acum, după niște ani, ne dăm seama că am fost manipulați, că cineva și-a făcut interesele”.

 

„Balamucul vesel” este o parabolă politică, încărcată de semne, pe care urmează să le descifrăm. Și atunci când le vom înțelege mesajul secret, când vom pătrunde sensul tainic al semnelor, ne vom cutremura de adevărul pe care încă nu suntem pregătiți să-l acceptăm. „Balamucul vesel” este, aproape sigur, cel mai bun text dramatic scris prin părțile noastre de la Caragiale încoace”.

Val Butnaru, “Jurnal de Chișinău”, 12 octombrie 2007 

„Asemenea cărți nu-ți pică în mâini în fiecare zi. Am citit-o într-o noapte, dintr-o răsuflare. E o piesă-parabolă, cu multe planuri, simboluri, scene de grotesc, replici-cod și nume-cod. Nu poți scăpa de senzația că tot ce scrie S. T. Burke e adevărat. Ca si cum ar fi scris-o unul din interiorul balamucului, care, cunoscând foarte bine viața și activitatea „divinităților hazlii”, are toate motivele să le demaște, să le acuze și să le urce pe eșafod. Să vedem ce va zice „mulțimea” după ce piesa va fi jucată. Și sunt convins că va fi jucată, pentru că regizorii nefricoși – iar de aceștia, slavă Domnului, au mai rămas la noi! - se vor arunca asupra acestei piese…”

Constantin Tănase, “Timpul”, 5 octombrie 2007 

Piesa a contribuit la includerea lui S.T. Burke în lista dramaturgilor români din amplul volum „Istoria literaturii române: dramaturgia” de Mircea Ghițulescu (Editura Tracus Arte, 2008).

Newsletter

Reteaua Marea Neagra
  • ImpactFM

© Teatrul National Iasi - 2012 Toate drepturile rezervate.