Căsătorie cu de-a sila
Căsătorie cu de-a sila
după Molière
Distribuţia:
Sganarel – Petru Ciubotaru
Geronimo – Liviu Manoliu
Pancratius – Emil CoÅŸeru
Marfurius – Florin Mircea
Alcantor – Constantin Avădanei
Alcidas – Daniel Busuioc
Licast – Constantin PuÅŸcaÅŸu
Dorimena – Irina RăduÅ£u Codreanu
Egiptencele – Haruna Condurache, Oana Sandu / BrânduÅŸa AciobăniÅ£ei
Regia: Cezar Ghioca
Scenografia: Axenti Marfa
Sufleur: Doina Ignea
Din cronici:
Teatrul azi, 2001
Cea de-a treia premieră a stagiunii Teatrului NaÅ£ional „Vasile Alecsandri”, aduce, în sfârÅŸit, pe afiÅŸ unul dintre marile nume ale dramaturgiei universale, Molière, cu foarte cunoscuta sa comedie „Căsătorie cu de-a sila”, într-un spectacol agreabil, viu, dinamic, antrenant, revărsând umorul în cascade neîntrerupte. Tonalitatea originară a textului, aceea de farsă populară, de carnaval, inundă spaÅ£iul de joc până la ultima scenă. Publicul este întâmpinat încă din hol de două Å£igănci (egiptence) care cântă, dansează, cerÅŸesc, ghicesc în palmă, etc, conducându-i pe spectatori spre locurile lor. Viitorii interpreÅ£i apar mai întâi ca oameni de pe stradă, fiecare cu preocupările lui, desprinÅŸi din carnavalul vieÅ£ii. Aici, tânărul regizor Cezar Ghioca a avut o excelentă idee prin care conferă spectacolului necesarul coeficient de actualitate; carnavalul nu e unul vesel, dimpotrivă, e întristătorul carnaval al vieÅ£ii noastre cotidiene: doi domni bine poartă pe piept pancarte cu revendicări la zi – „Vrem salarii mai mari pentru universitari ! ”, „Greva umaniÅŸtilor”. AceÅŸtia vor deveni imediat interpreÅ£ii celor doi filosofi, Pancratius ÅŸi Marfurius. Al treilea cetăţean e un bătrân (boschetar ?) necăjit, trist, dezabuzat, purtând o sacoşă cu sticle goale (probabil le va vinde ca să-ÅŸi cumpere o pâine ! ), iar pe piept decoraÅ£ii din ultimul război. Este un portret de milioane realizat de Liviu Manoliu, care va deveni interpretul lui Geronimo, prietenul sfătuitor al lui Sganarel. Mai apar în această ingenioasă developare a realităţii contemporane: o cochetă frumoasă, propunându-ÅŸi nurii oricui i-ar dori (viitoarea logodnică Dorimena), un poliÅ£ai care, chipurile, veghează la ordinea publică (viitorul Alcidas), un artist care îÅŸi vinde la tarabă opera ! Åži ce vinde ? Chiar „Căsătorie cu de-a sila”. Evident, apare ÅŸi omul zilei, bancherul, omul cu bani care cumpără opera ca s-o joace pentru logodnica lui (acela urmează să fie Sganarel). Odată opera cumpărată, cei de mai sus îmbracă hainele personajelor molièreÅŸti, îÅŸi pun perucile (aflate toate la aceeaÅŸi tarabă a negustorului de artă) ÅŸi spectacolul începe.
Am descris intenÅ£ionat această „punere în situaÅ£ie” pentru a sublinia ingenioasa idee a regizorului de a actualiza un text clasic – farsă permanent valabilă, care i se joacă omului nechibzuit.
Sganarel, personaj prezent în numeroase opere molièreÅŸti, de obicei foarte prudent, iscusit, care deschide ochii altora asupra unor pericole ce îi ameninţă (numele îi vine de la verbul „sgannare” = a deschide ochii cuiva, în italiană), acum bătrân ÅŸi ramolit, vrea să se însoare cu o tânără cochetă. Face promisiuni ferme tatălui acesteia, dar îndată prudenÅ£a lui funciară îl pune în gardă asupra necazurilor ce îl pot face nefericit. Cere sfatul unui prieten, Geronimo, consultă doi filosofi, Pancratius ÅŸi Marfurius, din ale căror tirade fals savante nu înÅ£elege nimic, ascultă ÅŸi opinia Dorimenei despre viaÅ£a conjugală, după care e hotărât să renunÅ£e la nebuneasca aventură a căsătoriei. Sub ameninÅ£area contondentă a lui Alcidas, acceptă să-ÅŸi asume nenorocirea inevitabilă.
Cezar Ghioca a redus textul molièresc la strictul necesar bunei înÅ£elegeri a farsei ÅŸi a condus desfăşurarea ei cu o siguranţă deosebită, folosind la maximum disponibilităţile interpretative ale actorilor, umorul lor suculent ÅŸi conferind întregului unitate, ritm, strălucire. E bine dozată alternanÅ£a voită dintre profesionalism ÅŸi diletantism de la care porneÅŸte spectacolul, actorii lasă impresia că sunt diletanÅ£i care mai încurcă sau uită replicile ÅŸi atunci intervine sufleurul – aflat pe scenă – care îi corijează sau îi ajută să-ÅŸi amintească ÅŸi asta asigură reprezentaÅ£iei un farmec ludic inedit.
În rolul lui Sganarel, Petru Ciubotaru e cuceritor; parcurge partitura cu infinitezimale nuanÅ£e de ridicol, prudenţă, îndoială, dezamăgire, tristeÅ£e, resemnare, în tonalitatea comică debordantă cerută de situaÅ£ii. Irina RăduÅ£u Codreanu (Dorimena) realizează un personaj adorabil, cu feminităţi subtile, cu pisicisme când dulci, când ascuÅ£ite, dezvăluindu-i viitorului soÅ£ soarta de încornorat ce îl aÅŸteaptă. E, cred, interpretarea cea mai izbutită de până acum a tinerei actriÅ£e, care o recomandă ca principală candidată pentru viitoarele roluri de gen. Emil CoÅŸeru ÅŸi Florin Mircea parodiază impecabil, în registre diferite, portretele celor doi filosofi: primul, zgomotos arogant, îl năuceÅŸte pe Sganarel cu panseuri false ÅŸi cu citate latineÅŸti, iar al doilea, calm dubitativ, îl duce la disperare ÅŸi la bastonada pedepsitoare. Exact integrat ansamblului dinamic ÅŸi tonalităţii comice este Alcantor în interpretarea lui Constantin Avădanei. Mai greu îÅŸi găsesc locul în contextul scenic Licast (Constantin PuÅŸcaÅŸu) ÅŸi Alcidas (Daniel Busuioc). Cele două egiptence (Oana Sandu ÅŸi Haruna Condurache) au mult nerv ÅŸi culoare, iar Vânzătorul de spectacole ÅŸi Sufleurul (Doina Ignea – debut ! ) au o prezenţă discretă, dar foarte utilă reprezentaÅ£iei.
Scenografia semnată de Axenti Marfa sugerează ingenios cadrul de spectacol al unor diletanţi, cu minime şi simple decoruri funcţionale şi cu toată recuzita la vedere.
„Căsătorie cu de-a sila” – un spectacol excelent, primit de public cu multă veselie ÅŸi bună dispoziÅ£ie.
Åžtefan Oprea
Molière, azi
Evenimentul, 3 octombrie 2001
Duminică seara, Sala Studio "Teofil Vâlcu" a Teatrului NaÅ£ional "Vasile Alecsandri" a fost gazda celei de a treia premiere a actualei stagiuni. Record de noi spectacole pentru numai o lună, cât a trecut de la debutul noului sezon teatral pentru cea mai veche scenă a ţării.
Care a ales de această dată un text clasic, "Căsătorie cu de-a sila" de Molière, ÅŸi un regizor debutant, Cezar Ghioca, proaspăt absolvent care ÅŸi-a susÅ£inut lucrarea de licenţă chiar cu această punere-n scenă.
Viziunea sa regizorală a dorit să spargă barierele temporale, apropiind secolul al XVII-lea al lui Molière de zilele noastre ÅŸi pe noi de zilele lui Sganarel. Un bărbat aflat la apogeul vârstei a treia căruia, între două crize de sciatică, îi arde de însurătoare, ÅŸi nu cu oricine, ci cu frumoasa ÅŸi tânăra Dorimena. Numai că Sganarel vrea să fie sigur că decizia luată este cea bună ÅŸi atunci îÅŸi consultă prietenul, pe Geronimo, ÅŸi pe cunoscătorii "noilor ÅŸtiinÅ£e", savanÅ£ii Pancratius ÅŸi Marfurius. Îndoiala se acutizează ÅŸi îl macină pe Sganarel, mai ales că tânara lui soÅ£ie nu se sfieÅŸte să-i dea de înÅ£eles că are intenÅ£ia de a-i pune cât mai rapid coarne. Astfel încât personajul principal îÅŸi ia inima în dinÅ£i ÅŸi îi mărturiseÅŸte viitorului tată-socru că, deÅŸi ÅŸi-a dat cuvântul, nu mai vrea să se însoare. Pentru a salva onoarea familiei, fratele Dorimenei îl provoacă pe Sganarel la duel, convingându-l că, totuÅŸi, nunta e cea mai înÅ£eleaptă alegere.
În această cavalcadă de întâmplări, regizorul Cezar Ghioca a preferat să desconspire convenÅ£ia, aducându-ÅŸi interpreÅ£ii în scenă aÅŸa cum îi vedem înainte de spectacol, îmbrăcându-ÅŸi hainele de personaj în faÅ£a publicului ÅŸi ieÅŸind din ele tot astfel. Câteva inscripÅ£ii gen "Aici sunt banii dumneavoastră", "Salarii mai mari pentru universitari", sufleorul plasat la vedere ÅŸi intervenÅ£iile lui în timpul reprezentaÅ£iei, sunt alte "găselniÅ£e" care încearcă să lege timpul nostru de acela al lui Molière. Formula Å£ine, spectacolul are coerenţă, e unitar, regizorul reuÅŸind să-ÅŸi menÅ£ină suflul până la final, demonstrând că stăpâneÅŸte tot ceea ce se întâmplă în scenă. Amprenta regizorală se simte, iar de la un capăt la altul al derulării întâmplărilor scenice comicul se iscă, stârnind publicul să râdă.
Cadrul scenografic şi costumele de epocă au fost concepute de scenografa Marfa Axenti. Inventivitatea ei a reuşit performanţa ca din puţine (sau foarte puţine ?) mijloace materiale să realizeze un spaţiu de joc adecvat, colorat, care a servit viziunea regizorală.
Tânărul regizor a optat pentru o echipă actoricească valoroasă, care ÅŸi-a aÅŸezat marca pe succesul spectacolului. Geronimo a fost Liviu Manoliu, corect cu personajul său, ca ÅŸi Constantin Avădanei în Alcantor. S-au distins prin interpretarea celor doi savanÅ£i Emil CoÅŸeru - Pancratius ÅŸi Florin Mircea - Marfurius, ambii răsplătiÅ£i prin aplauze la scenă deschisă pentru creaÅ£iile proprii. Dorimena a fost Irina RăduÅ£u Codreanu, iar Licast - Constantin PuÅŸcaÅŸu, ambii atestând că au atins maturitatea interpretativă. Ca ÅŸi Daniel Busuioc, în Alcidas, sau, chiar dacă în apariÅ£ii episodice, Haruna Condurache ÅŸi Oana Sandu.
Spectacolul "Căsătorie cu de-a sila", aÅŸa cum l-a închipuit scenic Cezar Ghioca, confirmă ideea (chiar dacă e cliÅŸeu) că Molière e încă actual chiar ÅŸi după patru secole de la moartea sa. Åži mai spune ceva lectura regizorală a acestui text: pentru o comedie clasică la care să se râdă trebuie să laÅŸi autorul să vorbească, iar tu, ca regizor, să ÅŸtii cum să-l faci auzit. Debutantul Cezar Ghioca ÅŸtie cum se face comedie bună.
OltiÅ£a Cîntec
