Noutăţi
POVESTI DE NOAPTE BUNA PENTRU ADULTI
Daca ai trecut ieri prin fata Teatrului Foarte Mic cu siguranta te-ai oprit si te-ai intrebat ce se vinde. Coada la bilete pana in strada. Pentru? Spectacolul „Bad Bed Stories” sau „Povesti de noapte buna pentru adulti” de Oleg si Vladimir Presniakov al Teatrului National „Vasile Alecsandri”din Iasi in regia lui Chris Simion. Am reusit sa escaladam imbulzeala si sa ajungem la destinatie, in sala. Dupa 1h si cam 20 de minute bilantul arata astfel: un spectacol picant, eficient, extins spre lipsa de emotie a spectacolelor nemtesti - dar necesara aceasra lipsa de emotie - subtil si viu. Am gasit o Mihaela Radulescu pe video-proiectie care nu m-a deranjat pentru ca si-a rezolvat in mod onest rolul de moderator tv, patru actori (Octavian Jighirgiu, Pusa Darie, Petronela Grigorescu si Cosmin Maxim) care atat prin fizic, cat si prin continutul emotional au reusit sa ma tina treaz desi aveam un chef nebun sa adorm si sa refuz ca viata e cam asa cum o arata ei, nu cum incerc eu sa o desenez.
Decorul pat – carcasa de televizor, ostentativ vopsit in roz, imi inchidea intruna nevoia de a evada din realitate si de a gasi minciuni in care sa neg ca ratarea e la indemana oricui, ca iubirea e rara, ca sexualitatea ne domina si ne traseaza culoarul. Spectacolul este compus din 6 povesti.
Dupa prima poveste am avut intentia sa ies din sala, dupa a doua am vrut sa fac bancuri cu foto-reporterul care ma insotea, dupa a treia am inceput sa devenim atenti, dupa a patra scena, cea cu pedofilul am aplaudat, dupa a cincea si dupa a sasea am abdicat. Spectacolul a invins. Spectacolul nu e usor de digerat deloc. Mai ales cand te crezi satul si fara deschiderea de a discuta despre intimitate. Piesa nu are pic de emotie si e foarte bine ca nu are.
Nu m-am aflat printre spectatorii care au plecat spunand „ce prostie!” si nici printre cei care la final au spus „bis”. Am ramas pe scaunul negru din randul patru, fara sa aplaud, incercand sa scriu in gand a saptea poveste. Da, Chris Simion, ai dreptate: in realitate Mos Craciun nu exista. Dar cu siguranta exista undeva in noi!
Daca rezisti pana la final, intelegi de ce acest gen de spectacol nu are nevoie de emotie, ci de inteligenta. Nu sunt nici homosexual, nici pedofil, lesbiana nici atat, am nevasta, chiar si un copil, s-ar spune ca sunt un om implinit, si cu toate acestea recunosc ca ne putem trezi oricand in ipostaza celor patru personaje, in pericolul esecului, al degradarii, al singuratatii. „Depinde doar de noi!”
Alexandru Matei
( Sursa: Revista Dilema)
