noutati

Interviu: Ada Lupu și Iris Spiridon, în Ziarul Evenimentul

 Actriţa Ada Lupu şi regizoarea de teatru Iris Spiridon au discutat despre întâlnirea lor profesională şi despre apariţia pasării fără cuib * pe 21 aprilie, de la ora 19.30, Ada Lupu aşteaptă publicul la premiera spectacolului „Povestea păsării fără cuib”, de la Uzina cu Teatru a Naţionalului ieşean

În acest dute-vino continuu, cu sute de oameni trecând zilnic pe lângă ea şi cu persoane care o acceptă ori persoane care n-o înţeleg, este o fată simplă ce-şi doreşte sincer să trăiască o viaţă liniştită, cu sufletul de copil la care nu a renunţat. Ada Lupu spune „Povestea păsării fără cuib” în dublă calitate: cea de autoare a textului şi cea de actriţă. Ada Lupu, actriţă a Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi (TNI), este câştigătoarea Premiul I pentru Dramaturgie – Monodrama pentru piesa de teatru „Povestea păsării fără cuib”, în cadrul celei de-a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” 2016, organizat la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău.
Premiera piesei va avea loc vineri, 21 aprilie, începând cu ora 19.30, la Uzina cu Teatru a TNI, sub îndrumările regizoarei Iris Spiridon, care împreună cu Ada Lupu semnează şi conceptul scenografic şi universul sonor.
„O să ne întâlnim cu o Lolita care poate să îmbătrânească când vrea ea, poate să-şi găsească oricând un nou Daddy, să redevină mică, cât să încapă într-un cuib, să scrie poezii bune şi neapreciate, să mănânce prăjituri fără să se îngraşe, să plângă fără să fie tristă şi să se joace în loc să facă copii. Întâlnirea cu ea se poate produce în mod neaşteptat, într-un loc în care s-ar putea să avem noroc să ne aflăm la timp, n-o să ştim la ce vârstă o s-o întâlnim, nici cât timp va rămâne aşa, nici starea în care se va afla. Şi s-ar putea, chiar s-ar putea, să rimeze ceva din ce va spune ea. Şi dacă aveţi noroc, s-ar putea chiar să vă pupe, pentru că ei îi place foarte mult să se pupe, şi asta nu este ceva superficial”, declară Iris Spiridon, despre piesă, adăugând că „întâlnirea este una scurtă, tonică, neaşteptată, o clipă de viaţă ca o răsuflare”.
Fragment din textul piesei
„Ştiţi povestea păsării fără cuib?
Nu mi-a spus-o nimeni niciodată, dar eu o ştiu. Am scris-o când eram mai mare. Dar apoi s-a pierdut. Şi n-o să mai afle nimeni de ea.
Voi staţi toată ziua pe scaun? Mie-mi place să caut. Cum stau prea mult într-un loc, cum nu e bine. Dar dacă n-ai un cuib al tău, nu va şti nimeni unde să te găsească.
Dacă m-aşez, m-apucă gândurile.”
Ada Lupu mărturiseşte că „Povestea păsării fără cuib este de fapt povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale şi emoţionale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui, ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viaţa unei femei, percepută din perspectiva propriului suflet, rămas la vârsta copilăriei. Inocenţa, deopotrivă distructivă şi salvatoare, propria imaginaţie ca opţiune de existenţă. Absenţele care influenţează o viaţă (poate) mai mult decât prezenţele, atunci când tot ce ni se-ntâmplă contează, dar frământările cele mai subtile se nasc din idealuri personale pe care nu le trăim”.
Ada Lupu şi Iris Spiridon despre întâlnirea cu „pasărea fără cuib”
- Ada, aş vrea să-mi povesteşti de unde a plecat ideea acestui text.
- Este primul text pe care l-am scris şi l-am şi făcut public. L-am scris pentru a-l trimite la concursul de la Bacău. L-am scris mai mult pentru mine ca actor, pentru că voiam să joc ceva care să îmi placă mult şi să mă intereseze şi voiam şi ceva de one man show, căutam de mult un text aşa şi n-am găsit, aşa că l-am scris. Dar e un proces mai mult al unui actor care a încercat să facă un personaj, un personaj care a improvizat un text. Am scris textul în trei zile... am scris în continuu, dormeam câteva ore şi atât. Probabil subiectul era în mine de mult.
- Despre ce este piesa?
- Au fost oameni care m-au rugat să le trimit textul să-l citească, dar prefer să vină să se întâlnească cu el prin intermediul personajului meu pentru că insist pe actorul care propune textul ăsta mai mult decât pe posibilul dramaturg. Textul s-a născut, cumva, dintr-un fel de obsesie a mea, din faptul că eu consider că nu reuşim să ne maturizăm complet orice am face şi că e un copil care rămâne în noi până la finalul vieţii, orice am face, cel puţin în cazul meu pare că îmi analizez evenimentele din viaţă şi momentele pe care le trăiesc nu din perspectiva momentului, nu din perspectiva mea, ci a copilului care am fost sau care continui să fiu. În text este vorba despre viaţa unei femei analizată din punctul de vedere al unui copil. Am rămas un moment din viaţă în care ar fi rămas sufletul blocat şi toate evenimentele de pe parcursul vieţii ar fi receptate din perspectiva sufletului rămas la momentul respectiv.
- În piesă la ce vârstă a rămas sufletul?
- În copilărie, undeva pe la 11 ani.
- Simţi că ai rămas în copilărie?
- Da! Simt asta, îmi asum şi nu mi se pare că e neapărat o problemă.
- Ce te aştepţi să vadă spectatorii? Pe Ada sau personajul?
- Personajul este total diferit de Ada. În general, încerc să aduc cât mai puţin din mine în ceea ce fac, deşi ştiu că este indicat să foloseşti lucruri din viaţa ta în ceea ce faci. Nu ştiu cât are legătură cu mine, ci cu obsesia asta a mea şi are legătură cu nişte teme care mă preocupă în viaţa reală, pentru că din preocupările personajului, multe sunt ale mele, dar sunt prezentate din perspectiva lui, nu din perspectiva mea umană. Eu, ca artist, nu încerc să îmi expun părerile despre ceva, ci sunt nişte probleme pe care le ridic şi atât.
- Cum a venit colaborarea cu Iris Spiridon?
- Eu pe Iris o cunoşteam de mult timp, am tot urmărit-o, am tot admirat-o şi declarat şi pur şi simplu mi s-a părut că tipurile noastre de sensibilităţi artistice pot funcţiona împreună şi pe tipul ăsta de text. Eu ştiu că ea citeşte mult şi bine şi sincer nu mă gândeam că o să-i placă, dacă o să o tentez cu ceva scris de mine. În general, când lucrez, am nevoie de cineva în care să am încredere totală, de cineva ale cărui gusturi să nu le contest deloc şi chiar am încercat să îndepărtez cât mai mult personajul de ceea ce mi-am imaginat eu iniţial. Adică am încercat să dezvolt tot ce a venit nou din partea ei şi să integrez în personaj.
- Spuneai mai devreme că oamenii n-ar trebui să o vadă pe Ada, ci personajul. Nu ţi-e teamă că oamenii ar putea spune că asta e Ada cu frustrările şi temerile ei?
- Eu pe mine mă văd ca două entităţi diferite: eu ca om şi eu ca artist. Ca om am o anumită personalitate, iar ca artist o alta. La situaţiile din viaţă mă raportez diferit ca artist faţă de mine ca om. Ca artist sunt mult, mult mai sensibilă decât sunt ca om. Probabil că ce am păstrat eu din sensibilităţi ca artist sunt blocajele alea în timp, rămase de la 11 ani.
- Pentru tine cum a sosit propunerea Adei?
Iris Spiridon: Eu pot spune acelaşi lucru – că ne ştim de mult şi că am mai lucrat împreună un moment pentru Gala HOP, după ce a luat ea premiul, şi am acceptat pentru că a venit de la ea. Eu sunt oricum fan one man show-uri şi mă interesează mult textele, cuvintele şi chiar dacă fac şi teatru de imagine (n.r. Iris Spiridon este actriţă de film şi regizor de teatru), pentru mine textul contează foarte mult. Eu am răbdare să ascult pe cineva vorbind şi trei ore pe o scenă, nu am o problemă, dar probabil pentru public e mai complicat. Când lucrez cu cineva, mă interesează să încerc să îl fac pe om să se arate cât mai bine pe el, chiar dacă nu este vorba neapărat despre el.
- Dacă nu era vorba despre Ada Lupu, ai fi luat textul să faci un spectacol pe el?
- Nu ştiu. Nu cred. Pe genul meu am făcut un singur one man show şi e foarte greu, sunt foarte puţine texte foarte bune care să ţină, adică să nu conteze ce faci pe lângă şi sunt foarte, foarte pretenţioasă. Trebuie să îmi placă foarte mult. Faptul că ea l-a scris şi ea îl va juca, pentru mine a contat, fiindcă ştiam că pot ajunge la ceva mult mai personal. Altfel eu aleg actorii în funcţie de texte, trebuie să aibă ei multe în comun cu personajul. Este singura propunere pe care am acceptat-o şi n-a venit de la mine... eu aleg singură tot. Şi nu că n-aş vrea, dar mai degrabă eu ş
Autor: Larisa Lazăr
Ziarul Evenimentul

Newsletter

Reteaua Marea Neagra
  • ImpactFM

© Teatrul National Iasi - 2012 Toate drepturile rezervate.